Ploia

Ploia.
Ador ploiele de vara. Scurte. Fermecatoare.
De fiecare data cand ploua ne aducem aminte de copilarie.
Ploia cu zgomotul de la tunete, cu lumina de la fulgere ne duce de fiecare data din nou in lumea copilariei.
Ploia. Ne sterge anii. Ne sterge ridurile. Ne sterge gandurile urate.
Ploia. Ne aduce langa geamuri. Iar pe altcineva sub acoperise. Ca de fiecare data ea vine pe neasteptate. Si nu avem umbrela.
Ploaia. Ne ascunde de cealalta lume - a oamenilor cu umbrele. A oamenilor cu birouri. A oamenilor de dupa geamuri.
Ploia. Chiar daca ploua cu galeata - nu putem sa ramanem cu mana uscata. Trebuie sa o simtim - intindem mana ca sa simtim ploia. Altefel nu intelegem ca ploua.
Ploia - e cea ce ne aduce odata cu gandul la copilarie si ganduri frumoase.
Ploia. Uneori e pentru cateva minute. Dar ea ne bucura mai mult decat altceva.
Ploia.
Cat de mult ne lipseste uneori curajul de a iesi in ploie si de sari in baltocele cele mai mari ca in copilarie.
Ploia. As scoate pantofii, sandaletele... si as sari prin ploaie, asa cum o facem in copilarie.

Cred ca cite o data ar trebui sa uitam ca santem maturi. Sa uitam ca suntem seriosi, sa uitam ca suntem maturi pentru cateva minute. Sa fim fericiti. Sa privim ploia. Sa simtim ploia. Sa iubim ploia.

Ploia.
S-a sfarsit. Ne-am intors la locurile de muna. Santem seriosi.