Urme...

Urme!
Urme pe zapada. Ninsoarea le ascunde
Urme pe plaja.Valurile marii le inghite.
Urme prin iarba. Roua le da viata a doua zi.
Urme in suflet.
Stiu ca esti un copil cuminte. Am simtit-o de la inceput, atunci cand am facut cunostinta. Noi nu am comunicat atit de mult, dar si acele cateva vorbe schimbate in timpul zilei mi-au fost suficiente ca sa inteleg ce fel de om esti.
Sant oameni pe care ii cunosti de o viata - dar oricum sant departe de suflet. Tu esti altfel. Ai ceva deosebit.
Incepi o viata noua. Ai emotii mari... Cunosc sentimentul. Dar vet trece si acest examen.
Ai forte, ai putere, ai caracter.

P.S. Am scris in mai acesta destainuire. A trecut ceva vreme. Atunci m-am gandit ca nu va intelege mesajul. Si apoi viata ne fugareste, incat uneori nu reusim sa ne aducem aminte cand am mai zambit. Ma gandem ca nu ne vom mai intalni. Ne-am intalnit intampator intr-o dimineata. La o rascruce de drumuri. Ea , Vica (pentru ca asa se numeste), astepta transport sa ajunga mai repede la serviciu si eu la fel. Dar am simtit caldura ei. Am simtit ceva foart apropiat.
Urme...
Urme..
Stiu ca in curand ne vom intalni. Nu, nu vom stabili o intalnire. Viata ne stabileste intalniri.

Urme...
Fiecare din noi are nevoie de astfel de urme. Cu ele viata e altfel.