Scrisorile
Ne grabim mereu undeva. Unde? Nimeni nu stie. Dorim sa reusim sa le facem pe toate.
Ne grabim...
Asteptam zilele de lucru ca sa ne reintalnim cu colegii.
Iarasi ne grabim... Sa vin mai repede weekend-ul, pentru ca dorim sa fim cu cei dragi.
Ne grabim...
Iar in posta electronica se aduna scrisorile. Multe scrisori. Scrisori cu anunturi, vanzari, de site-uri de socializare. Scrisori cu materiale care odata mi se pareau interesante. Sau poate aveam mai mult timp liber?! Poate. Acum reusesc de la deschiderea paginii sa inteleg ca nu e ceea ca ma asteptam.
Vrei sa cumperi ceva? Poftim - ai site-ul langa tine.
Vrei sa cunosti ceva? Nu e o problema. Ai deschis CAUTARE - si ai o multime de variante.
Vrei sa cunosti pe cineva? Pai site-ri de acest fel sant multe-multe-multe.
Iar noi, oamenii, ramanem in spatele paiajenul urias - Internetul.
Si unde e comunicarea directa. Ne multumim cu o comunicare pe intrnet. Un salut, un NOROC, o distribuire a unei poze, un comentariu...
Dar unde sant scrisorile adevarate? Unde sant sentimentele?
Acum... Acum am saracit in sentimente. Ne macina problemele de zi cu zi.
Si ce facem cu scrisorile. Da, acele scrisori scrise pe foae de hartie.
Unde sant sentimentele de alta data?
Unde a disparut farmecul scrisorii - deschiderea plicului si acel fior de fericire a unei scrisori. Cand nu stii cum sa deschizi plicul, pentru ca esti prea emotionat. Sa-l rupi - nu doresti. Dar trebuie sa-l deschizi, pentru ca esti nerabdator. Ai o taina in acest plic. O taina care o vei sti doar tu...
Scrisoare in plic... Ce demodat suna. Dar cald. Vezi sufletul celui ce a scris...
Si nu le arunci, nu le distrugi. Ele sant amintirile tale. Le pastrezi departe de ochii tuturor. Ele sant numai ale tale.
Nu mai avem timp pentru asa scrisori.
Ne grabim.
Ne ascundem in spatele paianjenului.
P.S. Poate unii isi gasesc sufletul-perche pe site-urile de socializare?
Si cum e el acest suflet-pereche?
Ii simti caldura manii cand te atinge?
Ii vezi ochii care te adora?
Ii simti suflarea care te tulbura?
Ne grabim...
Asteptam zilele de lucru ca sa ne reintalnim cu colegii.
Iarasi ne grabim... Sa vin mai repede weekend-ul, pentru ca dorim sa fim cu cei dragi.
Ne grabim...
Iar in posta electronica se aduna scrisorile. Multe scrisori. Scrisori cu anunturi, vanzari, de site-uri de socializare. Scrisori cu materiale care odata mi se pareau interesante. Sau poate aveam mai mult timp liber?! Poate. Acum reusesc de la deschiderea paginii sa inteleg ca nu e ceea ca ma asteptam.
Vrei sa cumperi ceva? Poftim - ai site-ul langa tine.
Vrei sa cunosti ceva? Nu e o problema. Ai deschis CAUTARE - si ai o multime de variante.
Vrei sa cunosti pe cineva? Pai site-ri de acest fel sant multe-multe-multe.
Iar noi, oamenii, ramanem in spatele paiajenul urias - Internetul.
Si unde e comunicarea directa. Ne multumim cu o comunicare pe intrnet. Un salut, un NOROC, o distribuire a unei poze, un comentariu...
Dar unde sant scrisorile adevarate? Unde sant sentimentele?
Acum... Acum am saracit in sentimente. Ne macina problemele de zi cu zi.
Unde sant sentimentele de alta data?
Unde a disparut farmecul scrisorii - deschiderea plicului si acel fior de fericire a unei scrisori. Cand nu stii cum sa deschizi plicul, pentru ca esti prea emotionat. Sa-l rupi - nu doresti. Dar trebuie sa-l deschizi, pentru ca esti nerabdator. Ai o taina in acest plic. O taina care o vei sti doar tu...
Scrisoare in plic... Ce demodat suna. Dar cald. Vezi sufletul celui ce a scris...
Si nu le arunci, nu le distrugi. Ele sant amintirile tale. Le pastrezi departe de ochii tuturor. Ele sant numai ale tale.
Nu mai avem timp pentru asa scrisori.
Ne grabim.
Ne ascundem in spatele paianjenului.
P.S. Poate unii isi gasesc sufletul-perche pe site-urile de socializare?
Si cum e el acest suflet-pereche?
Ii simti caldura manii cand te atinge?
Ii vezi ochii care te adora?
Ii simti suflarea care te tulbura?
.jpg)
Comentarii