Scrisoare prietenilor de la Alex

Am impresia ca nu am reusit sa le zic intotdeauna prietenilor ceia ce merita.
Demult vroiam sa va scriu ceva special. 

Atunci cand erau alaturi, ma gandeam ca voi avea destul timp. Dar viata ne desparte. Si apoi nu mai avem timp sa spunem ceia ce simtim pentru ei. O zi de probleme schimba alta zi de probleme.   Viata ne inghite cu problemele ei... Si la un moment iti dai seama ca nu ai mai comunicat cu ei de o seama buna de timp. Si nu mai stii ce simt ei, ce nou au in viata, cum i-a schimbat viata.
Oare ei merita o asa atitudine?
Sau poate singuri nu dorim sa-i afundam in problemele noastre, sa le spunem despre tot ce se intampla. Credem ca le vom rezolva singuri. Fara ajutorul sau sfatul unui om apropiat.
Oare e corect sa gandim astfel?
Vreau sa ma recuperez. Vreau sa va spun, ca imi veti fi intodeauna aproape de suflet. Voi mi-ati schimbat viata si gandirea.
Stiu ca multi ne invidiaza. Cred, ca au pentru ce. 
Prietenii.Poate departe geografic, dar aproape de suflet.