detalii ...

Iarna este anotimpul copilariei, al troienelor inalate, a omuletilor de zapada, a saniusului. Un anotimp al Revelionului si a ochilor fericiti de copil. O perioada fara de griji langa soba ferbinte din casa bunicilor, cu povesti si istorioare  din viata celor dragi. E altfel acum. Acum ma fascineaza mai mult muzica lui Antonio Vivaldi ANOTIMPURILE. Astept Primavara!

E ceva vesnic care ne fascineaza. La fel si viata ne fascineaza cu surprizele sale.

Лучшие из дел те, которые совершаются постоянно.

Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut, cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. Nichita Stanescu 

Dolf nu este un idiot, chiar dacă multă lume aşa îl vede. Lucrează la morga pentru doctorul Sander, locuieşte ca subchiriaş în apartamentul lui Mitsch şi îl are ca singur prieten pe Walter. Noroc la femei nu prea are, dar marea lui pasiune sunt oricum fluturii. Le aranjează cu grijă aripile şi îi aşază în insectar. Doar cu ucisul lor nu se prea împacă. Chiar dacă metoda dă rezultate în câteva secunde: nişte picături de otravă şi fluturii încetează să se mai zbată. Dolf ştie că morţii trebuie trataţi cu mai multă delicateţe decât viii. Într-o bună zi o întâlneşte pe Natalie, o femeie superbă pe care Dolf încearcă să o cucerească, dar vânătoarea lui se termină într-o catastrofă. O poveste minunată spusă într-un limbaj consistent şi unic: nici un cuvânt nu prisoseşte, nici o vorbă nu e în plus. Uşor, plin de afecţiune, autorul îşi dezvoltă personajul, îi lasă spaţiu să se desfaşoare, fără să-l grăbească, permiţându-i să-şi găsească propria voce. Şi are atâtea să ne spună… ·